Cum te detașezi de trecut și de bagajul emoțional?

Versiunea pe scurt arată cam așa:

bagaj-emotional-diagrama
În continuare, versiunea pe larg.

Pornind la drum cu bagajul emoțional în spate

Imaginează-ți că te trezești într-o dimineață de vară, devreme. Cerul e senin, soarele strălucește cu drag.

Vremea e atât de frumoasă, încât te hotărăști să pornești într-o drumeție, până pe vârful muntelui din apropiere.

Îți pregătești strictul necesar pentru drumeție. O sticlă de apă, o gustare și ceva de luat în spate dacă ți se face frig. Le pui în rucsac și pornești la drum.

Ei bine, imaginează-ți că în aceeași dimineață, omul invizibil s-a hotărât să se distreze puțin pe seama ta. Și îți pune o pietricică în rucsac, la fiecare sută de pași pe care-i faci.

Și face asta tot drumul, până când fie ajungi în vârful muntelui, fie cedezi sub greutatea rucsacului.

Primii kilometri nu vor fi prea dificil de făcut. Dar, pe măsură ce începi să urci și se adună tot mai multe pietricele, vei începe să îți pui întrebări.

De ce e așa de greu rucsacul? Parcă devine tot mai greu pe măsură ce urci. Oare o să mai poți ajunge în vârf cu un rucsac atât de greu?

Cam așa stă treaba și cu bagajul emoțional. Uneori, viața e ca și cum ai urca pe un munte. Cu cât ai mai puține în spate, cu atât mai ușor îți este să urci.

Și atunci, de ce ne încăpățânăm uneori să urcăm pe vârful muntelui, cu un bagaj de 50 de kilograme în spate?

Hai să vedem mai întâi…

Ce conține bagajul nostru emoțional?

bagaj-emotional-continutÎncă de mici, am început să acumulăm lucruri inutile în bagajul nostru emoțional. La asta au contribuit:

  • cei șapte ani de acasă
  • întâmplările din copilărie
  • felul în care s-au purtat ceilalți cu noi de-a lungul timpului
  • anturajul în care ne-am petrecut majoritatea timpului

Din cauză că atunci nu am avut capacitatea necesară să triem și să blocăm anumite lucruri să intre în bagaj, greutatea trecutului a devenit o adevărată povară, pentru unii dintre noi.

Toate evenimentele cu impact emoțional s-au adunat de-a lungul timpului. Și ne influențează modul în care astăzi percepem lumea din care facem parte și felul în care interacționăm cu ea.

Unii dintre noi am fost răniți emoțional în trecut. Ca măsură de apărare, poate că am ajuns să rănim noi primii, ca să ne protejăm. Sau ne-am închis atât de tare încât nu le mai dăm voie altora să se apropie de noi. De teama de a nu mai fi răniți din nou.

Asta ne protejează, dar în același timp nici emoțiile pozitive nu mai ajung la noi. Asta ne împiedică să vedem un viitor mai luminos, mai strălucit.

Greutatea trecutului apasă prea greu uneori. Și uităm că trecutul e doar atât — trecut.

A fi om înseamnă să simțim bucurie, fericire, extaz, dar și suferință, durere și, uneori, tragedie. Nu putem scăpa de nici unul dintre aceste ingrediente, mai devreme sau mai târziu.

De bine, de rău, cred totuși că forma umană de existență e cea mai bună în ziua de azi. Personal, nu mi-ar fi plăcut să fiu o cârtiță. Și nici să fiu un pudel.

 

Cum îți afectează bagajul emoțional viața?

Bagajul emoțional devine problematic atunci când nu mai suntem fericiți cu viața pe care o trăim în momentul prezent.

Și, în loc să simțim recunoștință pentru tot ce avem deja, reacționăm pe pilot automat la ce ni se întâmplă. Pentru că ne aduce aminte de trecut.

Experiențele traumatizante creează tipare comportamentale. Din cauza fricii, reacționăm la evenimente ca și cum am retrăi experiențele traumatizante.

Acționând doar pe baza acelor tipare, ne creăm singuri un destin emoțional. Adică noi ne proiectăm viitorul și tot noi facem ca acel viitor să devină realitate, prin comportamentul nostru reactiv.

Când trăim pe pilot automat, nu ne mai așteptăm să ne fie bine. Și ghici ce? Chiar nu ne mai este bine.

În același timp, ne creăm și un scut de protecție, ca să nu mai fim răniți și ca să ne protejăm punctele vulnerabile.

Fiecare avem un bagaj emoțional. Pentru unii e mai ușor de dus, pentru alții mai greu. Dacă nu suntem atenți și uităm să facem periodic curat, acumulăm tot mai multe în el, o dată cu trecerea timpului.

Ce e cert — bagajul emoțional face parte din identitatea noastră. Ne este greu să renunțăm la el, pentru că asta ar însemna să renunțăm la o parte din noi.

Până la urmă, cine am fi noi fără problemele noastre?

Unul dintre efectele neplăcute ale bagajului emoțional e că ne subminează încrederea în sine.

Poate deveni chiar toxic din punct de vedere emoțional. Mai ales atunci când nu mai putem fi fericiți cu noi înșine, cu cine suntem noi.

Și asta ne afectează relațiile. Nu mai putem fi fericiți alături de persoanele dragi. Din cauză că nu reușim să ne împăcăm cu alegerile făcute în trecut. Și nu reușim să depășim amintirile dureroase.

Dar trecutul e trecut. Singura dovadă că trecutul a existat vreodată este doar memoria noastră. Și în memoria celor care au participat la evenimentele trecutului.

Ar fi mai ușor să scăpăm de bagajul emoțional dacă am avea amnezie selectivă, nu-i așa? Să pocnim din degete și toate acele dificultăți prin care am trecut să fie șterse din memorie.

Dar să încerci să schimbi trecutul e ca și cum ai încerca să modific o scenă dintr-un film, după ce s-a încheiat filmarea.

Poți face asta? Nu.

Poți derula și retrăi aceeași scenă la infinit, dar știi bine că e inutil.

Suntem arhitecții propriului nostru viitor, dar mai întâi trebuie să ne asumăm singuri acest rol. Noi suntem cei care decidem în ce direcție merge viața noastră.

 

Cum poți să te detașezi de trecut și să te eliberezi de bagajul emoțional?

Să stabilim ceva mai întâi. Nu cred că ne putem elibera definitiv de bagajul emoțional.

Dar, putem reduce impactul bagajului emoțional. Putem să îl facem mai ușor de dus. Astfel, ne revine și optimismul. Începem să facem față provocărilor vieții cu capul sus.

Ne simțim ușurați și ne gândim cu mai multă speranță și optimism la viitor.

Și ne așteptăm doar la lucruri bune să ni se întâmple.

Dar e nevoie să ne conștientizăm propriile temeri. Și să acceptăm că e perfect în regulă să ne fie teamă. Asta nu ne face oameni mai slabi.

Eliberarea de bagajul emoțional se face în 3 pași:

Pasul #1: Iertare

Ne iertăm prima dată pe noi înșine. Și abia apoi pe cei care ne-au greșit. E greu, dar e necesar. Dacă reușim să facem acest prim pas, o să ne placă din nou de noi înșine.

Pasul #2: Acceptare

Acceptăm tot ce ni s-a întâmplat în trecut, așa cum ne amintim că s-a întâmplat. Acceptăm și că nu mai putem schimba nimic din trecut, ci doar ce se întâmplă de acum încolo.

Pasul #3: Detașare

Ne eliberăm de povara trecutului, prin detașarea emoțională de el. Nu înseamnă că uităm ce s-a întâmplat, ci pur și simplu nu mai investim energie emoțională în a retrăi trecutul.

 

Introspecție și bagajul emoțional

După cum se poate vedea, e nevoie de o doză bună de introspecție, ca să ne putem goli bagajul emoțional.

E nevoie de compasiune, în primul rând față de noi înșine.

Soluția este să îmbrățișăm momentul prezent, zi de zi, clipă de clipă.

Să ne mutăm atenția din trecut și să ne concentrăm pe momentul prezent.

Doar așa putem schimba gândirea negativă cu cea pozitivă. Și să putem pune bazele unui viitor luminos, mai plăcut, mai frumos.

Ne mai ajută și să renunțăm la obiectele încărcate emoțional, care ne aduc aminte de trecut.

Ceea ce m-a ajutat personal să îmi fac bagajul emoțional mai ușor de dus a fost:

  • Mult timp petrecut în natură
  • Multă, multă meditație
  • Introspecție și autocunoaștere
  • Compasiunea și suportul oferit de cei dragi
  • Scrisul, atât pe blog, cât și într-un jurnal personal (nu, nu din ăla roz. și când scriam în el nu începeam cu dragă jurnal , al meu e gri cu pătrățele)

Cât timp rămânem prinși în structurile psihologice care ne leagă de trecut, doar ne reîntărim identitatea trecutului, acel eu care suferă și e îngreunat.

Dar trecutul există doar în propria minte.

Ține doar de noi să ne eliberăm de el ca să putem merge mai departe.

Ți-ar mai plăcea și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.